Singurătatea ierbii am auzit-o. Hotarul ei
Înșfacă de păr sonora pădure din Văi.
Atâta surâs!
S-a căznit, razelor s-a deschis.
Zgomotoase Văi: această iarbă cu rouă!
Interval uluit, pentru cine floarea ta nouă?
Te cuprind cu sfială și răcoarea o sărut.
Ca și tine ușor, sunt mereu Început.
Enigme mă rup, efluvii mă cos.
Lângă seva ierboasă a vieții, ca un Faun șiret,
Ascult energii ce-și cântă geneza, încet,
Și pe sus și pe jos.
Văile tresar înlăuntru,
Văile vibrează lumină,
Văile îngână cântecul,
Văile ard pretutindeni!
M-am trezit ca un val!
Interval celular,
Interval muzical,
Unde mă duci? Sunt ca un zar.
vezi mai multe poezii de: George Meniuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.