Poem - George Meniuc
Adăugat de: Adina Speranta

Închid ochii. Vom trece prin stepa
Ocârmuită de regele morților.
În depărtarea marămilor grele de fir
Scrâșnește lupul încătușat.

Unde să mân? Hanul e înghețat.
Și sună argintul pe crengi, și sună colinde,
Și noi pribegim într-o mare tăcere
Până unde sfârșesc limpezimile.

Ehei! N-ați rătăcit voi, cai adăpați cu rachiu?
Nu-i sania vis și noaptea nu-i fum?
Clopoței. Clopoței. Clopoței.

Tot vifor, zăpadă, tot crengi închircite pe drum.
Tot râde șfichiul zurliu.
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!

O ciută șovăită umblă pe furiș.
Pădurile sună, aerul sună.
Și barba lui Șiușilă
Fâșie aspru pe gheață.

Moș Pământul s-a învălmășit în somn.
Noi trecem în grabă spre nu știu unde.
Moș Pământe! Moș Pământe!
Noi trecem în grabă spre nu știu unde.

Dă-mi mâinile tale din lemn de măr:
Vreau să mă pierd în grădinile lor.
Voi făuri omenirii un cântec al Preludiului
Și-al unui Luceafăr nerăsărit!
A fi Bucurie, și nu - devastat crepuscul.
Nu căutăm noi drumul pierdut?
Arcade cerești și moara de vânt

Sunt de-aici, de pe acest continent?
Le-a dus bătrânul Crăciun
Și jocul e bun.
E-n fiece jucărie un iureș latent,
Un lăutar nevăzut
Și-o horă cu pași nevăzuți, și-i destul.
Clopoței. Clopoței. Clopoței.
Ehei!
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!

Am trecut de țara focului
Și călătorim prin deșert
Până-n valea cu ceață.
Râurile Elivagar străbat zarea
În otravă, în pâclă, în scântei.

- Bună ziua, Nistru, Nistru bătrânu.
Vântul bate apele de piatră.
S-aude, s-aude din cele patru dealuri
Dulăul Ghenarului și răsuflarea peștelui...

Ehei!
N-ați rătăcit voi, cai adăpați cu rachiu?
Nu-i sania vis și noaptea nu-i fum?
Clopoței. Clopoței. Clopoței.
Tot vifor, zăpadă, tot crengi închircite pe drum.
Tot râde șfichiul zurliu.
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!



vezi mai multe poezii de: George Meniuc




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.