Publicată în 20 noiembrie 1896 și semnată Sandernagor (era pseudonimul lui George Ranetti, de care pe Caragiale îl va lega o strânsă prietenie):
Divina mea bucătăreasă,
O unguroaică durdulie,
Avea un păr ca de mătasă
Și ochii plini de poesie.
Părea o drăgălașă zână
Din basme aevea întrupată;
Spre a-mi găti, cu alba-i mână
Cea mai superbă marinată.
Îndură-te, crudelă Roză!
Fii milostivă și cuminte;
Voiesc să uit a vieții proză
În sărutarea ta fierbinte.
Dar ea ne-ndurătoare, rece,
Mi-a zis: "La mine am bărbat,
Nem larmă, altfel mine place,
Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplat".
S-a dus infama, făr-o vorbă,
Dar mi-a lăsat ca amintire
În ziua aceea chiar în ciorbă...
O buclă blondă și subțire!
vezi mai multe poezii de: George Ranetti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.