Câtă alergătură de la o zare la altă zare,
Câtă cuprindere, câtă vânzare.
Câte guri de hrănit, câte frunți înfierate,
Câte gropi de gunoi, câte gânduri curate,
Câtă orbească uitare și câtă cunoaștere,
Câtă viață umilă, câtă falnică naștere
Câte coase prea vechi, câtă iarbă prea nouă,
Câți copii de pripas, câte boabe de rouă,
Câte biete statui retopite să poarte
Câtor alți muritori amintiri fără moarte,
Cât pământ vlăguit, câtă miere în faguri,
Câte uși de lăsat, de trecut câte praguri,
Cât mister solitar, câte stoluri de vrăbii,
Câte ultime căi pentru câte corăbii,
Câtă dragoste-n van, câtă ură fecundă,
Câți poeți care-apun din secundă-n secundă,
Câte noduri la sfori după dogme și caste,
Câte strâmte ieșiri din războaie prea vaste,
Cât blestem aruncat din amvonul iertării,
Câți prieteni uitați și lăsați depărtării,
Cât puțin adevăr la minciuni cât de multe,
Câtă vorbă de duh, câte scopuri oculte,
Câte case pustii, câți bolnavi de candoare,
Câtă liniște-n plâns și cât râs care doare,
Câți soldați prăbușiți cu privirea-n țărână,
Câte munci de-mplinit pentru somnu-ntr-o rână,
Câți copaci condamnați de uscare-n picioare
Câtă ceață, câți nori, câte jocuri, cât soare.
———————————————————————————
sursa: versuri sub flori de tei
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.