Unde-i surpriza cea de pe vremuri?
Eu nu mai stărui, tu nu mai tremuri
Şi toate-s goale, deşi sunt pline…
Firul iubirii abia le mai ţine
Să se mai afle, să se mai vadă,
Toate-mpreună, toate grămadă,
Zile mărunte şi prăfuite,
Semne de gesturi nesăbuite
Şi pasagere şi dureroase
Care măsoară frigul din oase,
Făcându-l încă şi mai fierbinte,
Prin adevărul care ne minte.
Unde-i trecutul cel cu sărutul,
Să ne ferească de tot urâtul,
Să ne mai culce, să ne mai scoale,
Când toate-s pline, deşi sunt goale?
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.