Nu cu de-a sila şi nu de boală,
Vino, străino, la mine-n poală,
Ca să-ţi priască, măcar o noapte,
Lascivitatea coapselor coapte,
Mult prea stârnite de fierbinţeală –
Dragoste oarbă şi la iuţeală,
Pe care nimeni, asemenea mie,
N-ar preschimba-o în poezie
Şi-n disperare şi-n penitenţă…
Dar pân-la ziuă e încă vreme,
Spre a te smulge din teoreme
Şi din corsete şi din veşminte
Şi din tăcerea care te minte,
Spre a te ţine, spre a te frânge,
Cu multă artă, până la sânge –
Incendiară desăvârşire
Dintr-o iubire fără ieşire…
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.