Semiramida, Semiramida!
Din sânul verde roade omida,
Din frăgezimea coapselor gustă
Pe îndelete, câte-o lăcustă.
Carnea-i prea dulce,
pofa-i prea mare,
Dispare şansa de întremare,
Dispare bruma de poezie
Sub fojgăiala cărămizie
A unor foarte oarbe termite;
Dar ce regină şi-ar mai permite
Atâtea chinuri şi-atâtea forme
Definitorii fricii enorme,
Din care creşte toată prăsila
Împreunării prea cu de-a sila---?
Greierii, meşteri fără pereche,
Întru tortură, cântă-n ureche,
Iar peste gene şi peste buze,
Mişună hoarda de buburuze
Cui stă-n putere să ţi se-ntâmple
Toţi licuricii de pe la tâmple,
Care-şi încheie dansul erotic
Cu spasmul morţii, apoteotic?
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.