Balada înlănțuirii - George Ţărnea
Adăugat de: Adina Speranta

Mă ţii înlănţuit iubirii mele,
Fără să şti aceasta, ori să vrei;
Mă ţii înlănţuit până la stele
Şi până la gheţarii cei mai grei.

Mă ţii înlănţuit cu tot cu sânge,
Citindu-mă statornic din priviri –
Şi gândul evadării mi s-ar frânge,
Înlănţuit aceleiaşi iubiri.

Fără să crezi ce-ţi spun că mi se-ntâmplă,
După mirarea pasului dintâi,
Mă ţii înlănţuit până la tâmplă
Şi până-n punctul morţii, din călcâi

Mă ţii înlănţuit, aşa cum ţine
Doar soarele, în noi, lumina sa…
Şi, de va fi să vină de la tine,
Nici de-nnoptarea mea nu-mi va păsa.

Mă ţii înlănţuit, precum sărutul –
Înfometate buze care-şi cer
Sfârşitul despărţirii cu-nceputul,
Din temelia humei până-n cer.

Mă ţii înlănţuit cu tot cu stare,
De parcă doar atât ar mai conta,
Din ce în ce mai tragic şi mai tare,
Desăvârşit de viu în umbra ta.



vezi mai multe poezii de: George Ţărnea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.