A fi iubit cu disperare
Şi-a nu iubi la fel, mereu
Nu-i nici o pierdere mai mare,
Nici un păcat nu e mai greu.
Se rupe sufletul în două
Şi cum să-l mai lipeşti la loc?
O parte-i brumă, alta-i rouă,
O alta-i beznă, alta-i foc.
Cum să priveşti de la distanţă
Înfrigurarea celui drag?
Un adevăr fără substanţă
Nu-i trece vieţii peste prag…
Rămâne doar ca o părere,
Ce-ar fi putut să-şi facă loc
Spre împlinire, prin durere,
Cu o fărâmă de noroc…
Dar cum uitarea ta de-o clipă
S-a întâmplat să-i stea în drum,
Iubirea nu-i decât risipă
Şi pierdere de timp şi scrum.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.