Mai de pofă, mai de frică,
Mai de-o vale, mai de-un deal,
Pân-la urmă tot se strică
Sentimentul ideal.
Ne rămâne doar părerea
Unei foarte vechi uimiri –
Cea cu mierea şi cu fierea
Amintirilor din miri.
Vinovaţii de iubire,
Pân-la urmă, nu ajung
Decât numai să se mire
De un drum cu mult mai lung
Decât le-a trecut prin minte
La-nceputul foarte cast…
Numai visul e cuminte,
Pe când jocul, mult mai vast
Şi mai plin de ocolişuri,
Şi mai gol de rânduieli –
Sferă fără învelişuri,
Lavă fără tencuieli.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.