De câte ori toamna
simt ploile încolăcindu-și brațele
pe după sufletul meu
știu că undeva în lume
cineva plânge
din pricina unor îndelungate iubiri
nemărturisite
De câte ori toamna
simt ploile coborând
peste fruntea mea
cu aceeași imperturbabilă exactitate
precum în clepsidre
nisipul înjumătățit
știu că undeva în lume
cineva se socotește mult mai pierdut
și mult mai singur
decât mine
———————————————————————————————
* din volumul de poeme „Scrisori de fiecare zi”, editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980;
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.