Împrăştiindu-mi viaţa – poetic – pe coclauri,
Eu am ieşit din curtea câştigului celest
Şi-am acceptat, în schimbul cununilor de lauri,
Iubiri devastatoare cu asfinţit funest.
Dar rău nu-mi pare, încă, de nici o rătăcire,
De nici o zi mai neagră din adevărul meu
Şi port cu disperare iubirea în privire,
Fiindu-mi dor de-o fată şi de-un poem, mereu.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.