Egloga autodenunțării - George Ţărnea
Adăugat de: Adina Speranta

Sunt vinovat că sunt poet!
N-am pe niciunde cont secret,
Mă-mpac cu mine tot mai greu –
La mila altora, mereu.
Chiar dacă umblu şi trăiesc,
Tot mai puţin mă preţuiesc
Scriind poeme pentru proşti,
De-aceea, unii dintre foşti,
Deşi nu le-am făcut nimic,
Mă socoteau un inamic...
Iar actualii îmi pretind,
Pe de pomană, să-i destind
Şi să-i distrez, şi să-i cultiv,
Scoţându-mă definitiv
Din sfera celor învârtiţi
Prin bani murdari şi nemunciţi,
Ba, pe deasupra-mi şi impun
Ce am eu voie să mai spun,
Ce să mănînc, şi ce să beau,
Pe care drumuri s-o mai iau,
Ca nu cumva să le strivesc
Gazonul foarte englezesc,
Adus din rai şi răsădit
În spaţiul ăsta prăpădit,
Să aibă o dovadă-n plus
Că eu sunt jos, iar ei sunt sus.



vezi mai multe poezii de: George Ţărnea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.