Un prost dă-n brânci, că de-aia-i prost,
Să-şi facă de belele rost
Şi-apoi se plânge tuturor
Că stă cu arma la picior,
De-o viaţă-ntreagă – tot pe loc –
Să i se dea comanda :„Foc!”
Pe câtă vreme cel deştept
Îşi trage şi dricarii-n piept,
Plătind un sfert din cât îi cer,
Ca să-l transporte până-n cer.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.