De nimic pe lume
N-o să-mi pară rău,
Ca de gustul verii
Din sărutul tău.
Inuman de tineri
Tăvăleam pe-atunci,
Fără nicio lege,
Iarba de prin lunci.
Fânul de pe dealuri,
Frunza din păduri,
Contemplând iubirea
Ireal de puri.
La-nceputul toamnei
S-a-ntâmplat să pleci
Și de-atunci încoace
Stelele sunt reci.
Urmele sunt șterse,
Buzele fierbinți —
Cum puteai rămâne
Fără să nu minți?
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.