Prea uşor pierd vremea
Şi prea greu strâng bani,
Să mai ştiu ce-nseamnă
Preţul unor ani.
Dar, cu toate-acestea,
Le ofer mereu
Altor ani, de-a-valma,
Casă-n trupul meu.
Numai să nu-mi ceară,
De grăbiţi ce sânt,
Vreo scadenţă-n schimbul
Nimbului de sfânt.
Că nu am nici starea
Să mă pot schimba,
Nici să-i zic iubirii,
Dintr-o dată — ba!
Prea lumesc de tânăr
Şi prea-n toi petrec,
Să-mi umbrească firea
Anii care trec.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea