Când cerne vara prin livezi
mireasma dulce de caise,
deși nu poți să mă mai vezi,
te-aștept cu brațele deschise.
Și cred, cu fiecare pas
pe care-l faci în depărtare,
că dacă singură te las,
tăcerea va striga mai tare.
Respir sub meri de capul meu
trăind o-nchipuită pace,
dar sunt cu sufletul, mereu,
în umbra celei care tace.
Și nici nu pot să mă prefac,
iubito, că mi-ar fi mai bine
dacă la rându-mi vreau să tac
o altă vară fără tine.
——————————————————-
sursa: #versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.