Toate relele din lume
Le puteţi turna, pe rând
Şi de tot, la mine-n nume,
Însă nu-mi răpiţi din gând
Singura deşertăciune
Pentru care m-am născut:
Să ţin focul în tăciune
Şi iubirea la păscut…
Fără să vă cer simbrie,
Fără să pretind, în schimb,
Nici plachie de scrumbie,
Nici prescriere de nimb.
Sunt aşa cum ziceţi, poate,
Sau mai mult decât s-a zis,
Dar lăsaţi-mi, din de toate,
O iubire-n paradis,
Că acolo-mi este locul,
După-atâtea-mpotriviri:
La jucatul meu cu focul
Pe pământ, printre iubiri.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.