Mugur, mugur, mugurel,
Trece dorul uşurel
Pe deasupra stâncilor
Şi dă brânci ieruncilor
Spre ponoare cu izvoare,
Ca să-nveţe iar să zboare
Până-n buza cerului,
Unde-i vama gerului,
Şi, de acolo, să-mi aducă
O nălucă de duducă
Pricepută mult mai bine
La noianul de albine
Revărsat din stup afară,
De prea dor de primăvară
Şi de flori de păpădie…
Numai vântul să n-adie,
Că le-mprăştie pe toate,
Până ce nu se mai poate
Nici afla, nici recunoaşte
Care iarbă nu se paşte
Când e dorul prea-ntr-o dungă,
Trup firav cu viaţă lungă.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu mare drag, Dănutza :)
Am cartea lui, voi posta toate poeziile de acolo, treptat, pentru bucuria celor care-i iubesc creația. :)
Adina Speranta
miercuri, 21 februarie 2018
ce poezie calda..
Multumesc pentru postarile lui G.Tarnea..
cu drag,Adinutza..:)
danab
marți, 20 februarie 2018