Până s-or umple stelele de prunci
Zurliu și cârnic și tocit în coate
Și alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag și eu de soartă,cât se poate.
Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deșuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile și subțiri.
La umbra lor găsindu-și adăpostul,
De fiecare dată când da-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul
Și condamnat la preaplacute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.