Mărunte rătăciri cu capu-n nori…
Nu mi-a fost dat s-ajung de multe ori
La starea de iubire fără spini
Mi-e sângele băltoace, prin grădini,
Prin cârciumi, prin hoteluri şi prin gări.
Am lacrimi îngropate lângă scări,
Poeme, risipite peste tot…
Dar, altcumva, nici nu credeam că pot
Călători prin vârste mai frumos,
Ameninţat, subtil, de sus în jos,
Sau lăudat, de jos în sus…
Şi încă-s viu, şi încă n-am apus
Şi încă mai visez că-mi este dat,
Într-un amurg de viaţă, demodat,
S-ajung, aristocratic, ca un domn,
La starea de iubire fără somn.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.