Coboară seara – sinceră şi grea –
Peste ce încă joacă mai părea…
Şi-abia când suntem noi, cu-adevărat,
Ne sfâşie un ţipăt disperat.
Din palmele fierbinţi ni se desprind
Şi-n candelabrul cerului se-aprind
Ciudate constelaţii, ca şi cum
Nu le ştiusem rostul pân-acum…
Şi-abia când părăsim ce ne-a durut
Aflăm cât frig încape-ntr-un sărut…
Coboară seara – sinceră şi grea –
Peste ce încă joacă mai părea…
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.