Atinge-mi carnea, ca să ştii că nu-s
Decât pretextul unui pas în plus,
Cum şi eu, iată, sufletu-ţi ating,
Numai atât cât vrei, să mă conving
Că nu poţi fi mai mult sau altceva
Decât un talisman de mucava,
Destul de iefin şi destul de trist –
Care-mi oferă şansa să insist,
Ca un bezmetic vânzător de zări,
La căutarea ultimei cărări
De evadare-n cerul absolut,
Cu trupul meu din lacrimi şi din lut...
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.