E drept, iubito, ţi-am lipsit un timp,
Fiind plecat la muncă în Olimp,
Cât să-i conving pe zei să mi te dea
Spre desfătare, noaptea, pe podea,
Spre răstignire, ziua, pe tavan,
După o lungă aşteptare-n van...
Aşa încât, acum, nu ai decât
Să-mi sari patetic şi formal de gât,
Şi, potolindu-ţi câinii de la prag,
Să mă ucizi de pofă sau de drag,
Uitând ce alte întâmplări mai mici
S-au cuibărit, în lipsă-mi, pe aici,
Făcându-ţi, parcă, încă şi mai greu
De îndurat şi dus calvarul meu.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.