Reflex 22 - George Ţărnea
Adăugat de: Adina Speranta

Sunt prea poet, prea mare, prea nătâng,
De risipitul vieţii să mă plâng,
Să mă prefac, să fug, să scuip în sân
De răsturnatul zânelor prin fân,
De răvăşitul crângului cu fagi,
De oglinditu-n ochii celei dragi,
De aşezatu-n cale altor vieţi,
De rătăcitul harnic, prin scaieţi,
De răsăritul, leneş, lângă zei,
De tot ce mai adună paşii mei,
De tot ce-am mai uitat sau mai cunosc, -
Între parfum de moarte şi de mosc,
Între zăpezi şi lacrimi, condamnat
La nebunia unui zbor planat
Peste cuvinte cu-nţeles comun…
Şi dacă la tăcere sunt imun,
Dacă mi-e bine-aşa şi-n felul meu,
Pot să renasc, prin dragoste, mereu,
Ce altceva mai veşnic să aştept?
Sunt prea poet, prea mare, prea-nţelept.



vezi mai multe poezii de: George Ţărnea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.