Să treacă-această vară de la sfinţi,
Dacă din vina ei n-am fost cuminţi
Şi-am tăvălit tot fânul de prin rai,
Pân-au rămas chiar sfinţii fără grai,
De rătăcirea noastră, ca un zbor,
Spre iadul cu iubiri, din nor în nor…
Dar ce puteam noi face – îngeri blânzi –
În plină vară, singuri şi fl ămânzi,
Cu adevărul frigului celest
Strângându-ni-se-n aripi ca un lest,
Pân-am ieşit definitiv din noi,
Desăvârşit de vii şi foarte goi
Să retrăim, în doi, un joc păgân,
Pe timpul verii, tăvălind la fân.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.