O răsucire tandră de cuţit
E ţipătul iubirii – ascuţit –
În carnea părăsită voluntar
Unui prelung şi dulce avatar…
De multe ori, fiindu-ne lăsat
Să-i resimţim fiorul, apăsat,
Ca presimţirea unei blânde ploi,
Până ajungem dincolo de nori.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.