Duplicitara vară lasă-n crini
Ecoul unei treceri prin grădini,
Şi-al unor aşteptări, şi-al unor paşi;
Tu ce puteai din tine să-mi mai laşi?
Când, speriată foarte şi plângând,
Te-ai reîntors la toamnele din gând,
Să te împaci cu visul tău hoinar,
În aşteptarea altui grădinar,
Duplicitar şi el, precum a fost
Această dulce vară fără rost.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea