Se înserează prea de timpuriu
Prin visul nostru sterp dar încă viu
Şi ni se face frică de cărări,
Din pricina grăbitei înserări…
Îşi ţine fiecare paşii-n gând
Nemaidorind s-ajungă peste rând
La gândul celuilalt, cu năluciri,
Din pricina prea slabei străluciri
Pe care visul o mai poartă-n el
Şi toate-ncep să tremure la fel
De groaza nopţii, care nu credeam
Să fi ajuns cu paşii lângă geam.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.