Iubeşte-mă şi lasă-mă să fug!
Mi-e carnea calcinată ca de-un rug,
Mi-e somnul bântuit ca de-un blestem…
Iubeşte-mă şi spune-mi să mă tem
De părăsirea ta, care va fi
Atât de ireală-n zori de zi,
Încât, pe urmă, n-aş mai şti nimic
Despre suavul beznei inamic,
Ascuns în crisalida altui zbor…
Iubeşte-mă şi-nvaţă-mă să mor!
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea