Îmi bântui viaţa într-un fel nebun
Şi nu mai pot, vezi bine, să nu-ţi spun
Câte furtuni stârneşti, în felul tău,
Rostogolindu-mi răul în mai rău,
Rostogolindu-mi multul în mai mult…
Cum m-aş putea preface că n-ascult?
De-ajuns, prin preajmă să te-aud curgând,
Ca să-mi îngheţe vorbele în gând,
Lăsându-mă cu mult mai părăsit
Decât, la ţărmul verii m-ai găsit.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.