Măcar cât ţine toamna şi se rup
Veşmintele-mi bătrâne de pe trup,
Din pricină de brumă şi de vânt,
Mai crede-mă, ca-n vară, pe cuvânt,
Şi-ascunde-mă, iubito,-n palma ta,
Să pot neomeneşte înnopta
Dacă de trupul meu prea omenesc
Nu-ţi pasă, câtă vreme te iubesc. 3
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.