Am început să fim, de-un timp încoace,
Indiferenţi la marile trădări,
Goliţi de mituri şi-nglodaţi în dări,
Ca nişte prea docile dobitoace.
Cum să urcăm la stele fără scări,
Cum să culegem smirnă din băltoace,
Când numai morţii-i arde să se joace
Cu viaţa noastră dintre patru zări?
Stăm resemnaţi la porţi, în aşteptare
Şi spunem glume proaste despre zei,
Până se-aşterne vajnica uitare
Peste grămada boabelor de mei
Şi ura ne stârneşte tot mai tare
Să ne lăsăm ucişi fără temei.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.