A venit întâi un nor călător
şi-a acoperit ca fumul
jumătate de cer şi soarele.
Eu mi-am dezgolit picioarele şi-am pornit încet pe drumul care duce la
pădure.
Toţi copacii au început să murmure.
Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului.
Copacii şi-au încetat pesemne cântecele şi picături de culoarea fierului
au căzut.
Sub coroana palmieruui se făcuse-aproape noapte. Eu însă,
cu inima strânsă,
am mâncat smochine coapte şi-am tăcut.
vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.