Întinde braţul... Şi, din pălărie,
Ca prin minune-ncep acum să iasă
Un porumbel, un iepure de casă,
Cutii, panglici, o-ntreagă florărie.
Dar, hocus-pocus, binişor o lasă
Cu gura-n jos... E altă boscărie:
De sub joben apare-o farfurie
C-un şniţel bine garnisit, pe masă.
Aşa, mereu... Şi vulgul cască gura
La cel ce pare c-a învins Natura,
El concurează pe copiii Muzii.
El, din nimic, îţi dă fripturi şi poame
Şi, totuşi, rabdă uneori de foame...
E fabricantul nostru de iluzii.
vezi mai multe poezii de: George Topîrceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.