Pe zare, tot apusul
E-un crâng de liliac;
Amurgu-n plopi suspinã
Şi paserile tac.
Din şes, încet, ca-n şoaptã,
S-aude până-n sat
O doinã dureroasã
Cum nu s-a mai cântat.
Spre cerul fãrã patã
Vibreazã trist şi clar
Ca ruga unui preot
Într-un imens altar.
Prin suflet mi se cerne
Tot farmecul ei sfânt...
De sãlcii e cântatã,
Ori singur eu o cânt?
vezi mai multe poezii de: George Tutoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.