Mesteacani albi, învinşi de lună,
Poeţi ai codrilor de brad,
Voi cari singuri ştiţi povestea
Ce-o plânge Bistriţa pe vad;
Şi-n visul nopţii fermecate,
Pe vârf de stânci, jeliţi mereu...
De ce nu-mi spuneţi ce vă doare,
Ca să vă spun apoi şi eu?
vezi mai multe poezii de: George Tutoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.