Când tremură stelele-n cer,
Şi frunza de plopi se frământă,
Şi-adâncul izvoarelor cântă,
Şi codrii sunt plini de mister;
Nenvins de puterile slovei,
Mă chinuie-un groaznic fior:
Departe de tine-am să mor,
Pământ fermecat al Moldovei!
vezi mai multe poezii de: George Tutoveanu