Treceți cu sfințenie peste toate cele,
Împlinind destinul ancestral!
Legănat de frunze, luminat de stele,
Voi rodi-n copita unui cal.
Țărmuri de uitare înrămate-n frunte,
În sălbăticie mă vor rătăci,
Poate în adâncuri, poate-n vârf de munte,
Unde o s-ajung, nu voi mai ști.
Și-n cetatea-n care am visat mereu
Am să mă întorc întru-n suspin,
Împăcat cu mine în numele Tău,
Să prefacem visul într-un strop de vin.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.