Aici nu locuiește nimeni
sau poate-a locuit demult
E doar un lut cuprins de mine
în care arde un tumult
Lasă-mă să fiu așa cum sunt
nu-mi stăvili vreo încercare
Sunt adiere ce mă poartă-n timp
pe a neantului cărare
Stau de vorbă cu un gând
prin mine mai răscolesc;
Mi-aud sufletul oftând,
de tăceri când mă lovesc!