am venit şi în seara aceea la raport
dar eram ca o statuie de cenuşă
şi buza mea de jos era cusută cu interjecţii.
priveam de sus la beduinii care traversau în mare grabă
deşertul consoanelor
şi simţeam cum foşneşte în mine
o nevoie irepresibilă de certitudine
cu omul de calcar am mers zisei
într-un loc mirobolant
ca să adunăm alămuri pentru rigoarea sintaxei
vezi mai multe poezii de: Ghenadie Nicu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.