(in memoriam: Leonid Dimov)
Într-un fel, eu de mult eram gata,
într-un fel, eu am fentat şi armata,
într-un fel, am fost chiar copil
cu tălpile arse de pământul fosil.
Într-un fel m-am plimbat pe cianură
ca pe o şosea viclenindu-mă că e pură,
într-un fel m-am urcat din călcâie pe umeri
neprididind, Moarte, oasele să mi le numeri.
Într-un fel am cercetat sfârcul mirării
muiat în laptele fetiei şi al înserării,
într-un fel m-am îmbrâncit în beton
şi în Kant,
în stâlpii puterii cu frunţile-n cant,
crematoriul morţilor decisese
să fac parte dintre eroi şi decese,
dar eu, virgin m-am retras
în propriul meu parastas.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate