un timp să ne retragem iar din flori
să mirosim pe rînd și noi a moarte
a hainele de care uneori
alt trup lăuntric ne desparte
să fim o clipă luminați de prunci
de oasele lor albe plutitoare
să ne supunem blîndelor porunci
să fim o oră dezlegati de soare
atunci abia suiți pe prundul orb
pești licărind sub valurile vane
ne vom vedea-n halucinantul sorb
greșelile împinse sub ocheane
astfel cu aripi șiroind prin vini
răbda-vom cazna zborului ce doare
ca să ne-ntoarcem puri și anonimi
în ghimpii otrăviți plutind prin floare
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.