Acestui sânge-i sunt dator
să-i leagăn paserile lungi
ce-au adormit în zborul lor
ca-n spuma zâmbetului - prunci.
Prin şirul lumii, un copil
ne-aşteaptă de-o eternitate
să-l facem regele umil
pe ţara lui de puritate.
Cândva, târziu, îl vom vedea
dormind în luntrea ce pătrunde
cu vârful galben într-o stea
din care nimeni nu-i răspunde.
Acestui sânge-i sunt dator
să-i fiu copilul ce priveşte
mereu însinguratu-i zbor,
mereu rămânerea-n poveste.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.