Acolo-n iarba mirosind a fapte,
în cimitirul somnului lor greu,
sub crucile de piatră şi de lapte
mormintele-i îmbătrânesc mereu.
S-au scurs toţi corbii-n secolii de humă,
s-a stins şi steaua-n lămpile de seu,
dorm noaptea lor de tată şi de mumă –
mormintele mă-mbătrânesc mereu.
M-au destupat din floarea mea nebună
şi-au supt zăpezi din cer din Dumnezeu,
de-acum mă-ntorn la tată şi la mumă –
mormintele ne-mbătrânesc mereu.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.