Se-arată pasărea dintre cuvinte
cu limbile-nghețate și orbind
pe trupul meu mîngîietor să-și zvînte
răsufletul și-aripile de-argint
de unde vii aș vrea s-o-ntreb dar trece
lumina vinovată pe pămînt
mătasea somnului e-atît de rece
c-aud cum sîngele se face gînd
vai sîngele în somn mereu mă vinde
se rup în urmă punțile presimt
cum pruncul piere risipind cuvinte -
zăpada timpului se face timp
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.