Din cer cad copiii
pe pământ,
de-acolo de sus
din antichitatea luminii.
Țiuie nervii stelelor
în sângele lor,
fiecare copil e un dezastru.
Mai târziu, doar,
încep ei să iubească pământul
și pământul să-i iubească pe ei,
până când
se face o iarnă eternă.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Pituţ