Cai îmbrăcați
cu mantale de sticlă argiloasă,
călătorind imponderabili.
S-ar vinde la un preț infernal
un foc care nu elimină
parașute cu luptători asfixiați,
bomboane gazoase
pe covoare mucegăite.
Eu mă încălzesc
la o gură uscată
plină de pânze fine
și instalez conducte într-un ghețar
negru de subiectivitate.
Pluteam deasupra unui oraș
celebru în mizerie și spuneam:
ducă-se pe fluviu
ca trosnituri suave
și pești înhămați,
vină vapoarele fără sirene
care nu văd niciodată,
fantomele timpului, timpul.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Pituţ
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.