Frate, cum clănțăneai tocmai atunci
când s-a cerut să fim veseli,
aveai drepturi la scară,
coborau murmure vagi din clopotnițe,
eu am prins ocazia
de-a zâmbi o clipă
sub privirea unui portar foarte rășchirat
și lunecai într-un cartier pestriț
plin de noutate și mizerie;
păsări ciuguleau mărunt
dintr-un animal părăsit,
un dâmb plin de sănioare era
Muntele,
fui chemat să conversez
la întâmplare cu o străină,
avea în ochiul stâng aparat de filmat,
am părăsit-o noaptea, amândoi
bombardați de faruri.
Voi iubi tot mai mult
Paradisul.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Pituţ
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.