Acum, când șaptezeci de dealuri și șaptezeci de văi mirate adaugă la eternitate și miriadelor de valuri
încă un deal ce se va zbate până la moarte lângă maluri, tu faci să plângă mineraluri de nu mă afli în cetate.
Voi fi bătrân cum nu se poate
să-ți fi imaginat vreodată
când vom vorbi numai în șoapte
stingeri la masa de zăpadă; ci draperia cea de noapte din fața minții va să cadă.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Pituţ
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.